Afişez elemetele după tag: Patrimoniul imobil

Clădirea impozantă, construită la începutul secolului XX şi realizată în stil eclectic după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, a aparţinut familiei avocatului şi senatorului Vladimir Athanasovici, una dintre cele mai distinse şi reprezentative familii ale epocii. Reşedinta elegantă, situată pe strada Batiştei nr. 39 din Capitală, păstrează elemente decorative impresionante, plafoane casetate în saloanele de la parter, vitralii şi stucaturi, precum şi o scară monumentală. În prezent, imobilul aflat pe lista monumntelor istorice este pus în vânzare pentru suma de 3,5 milioane de euro. Starea bună de conservare a monumentului istoric, precum şi poziţionarea sa, constituie argumente în favoarea preluării de către autorităţi şi creşterii valorii patrimoniale.

Imobilul - reşedinţa personală a arhitectului Paul Gottereau, proiectantul unor clădiri-simbol din Capitală, se află într-o stare precară din cauza lipsei unor măsuri de conservare şi a unor acţiuni din partea autorităţilor. Casa a fost locuită de politicianul Constantin C. Arion şi fiul său vitreg Edmond van Saanen Algi, arhitect cu o contribuţie deosebită la realizarea unor impresionante clădiri din Bucureşti. Intervenţia autorităţilor pentru preluarea imobilului şi restaurarea acestuia ar putea deveni un bun exemplu de reconversie funcţională a unui spaţiu abandonat, având în vedere amplasarea în zona centrală şi turistică a Capitalei.

Conacul D. D. Maican, monument istoric (BZ-II-m-B-02490) din comuna Gura Teghii, judeţul Buzău, se află în stare de degradare ca urmare a lipsei lucrărilor de consolidare/ reabilitare. Monumentul se află în proprietatea Academiei Române, care nu s-a arătat interesată de salvarea acestuia.

Tradiţia “Mărţişorului” este inclusă, din 2017, pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, în urma solicitării iniţiate de România, Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, ţări în care există această sărbătoare străveche.

Patrimoniul imaterial cuprinde tradiţii, expresii orale, practici sociale şi ritualuri, iar România are în prezent 7 elemente în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii: “Ritualul Căluşului”, “Doina”, “Ceramica Tradiţională de Horezu”, “Colindatul de ceată bărbătească”, “Jocul fecioresc din România”, “Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei” şi “Mărţişorul”. În prezent, Comitetul de Evaluare al UNESCO analizează includerea a încă două dosare: “Tradiţii de creştere a cailor lipiţani” şi “Arta cămăşii cu altiţă”.

 Mărţişorul este parte reprezentativă a spiritualităţii româneşti şi simbolizează renaşterea naturii.

România se mândreşte cu singura cetate medievală locuită în întregime din sud-estul Europei -  CETATEA MEDIEVALĂ SIGHIŞOARA.

Deşi au fost demarate lucrări de reabilitare din fonduri europene şi de la bugetul de stat, există o serie de elemente care afectează integritatea şi valoarea patrimonială a arhitecturii Cetăţii (persistenţa unor probleme de natură structurală, executarea necorespunzătoare a lucrărilor de refacere a unor zone publice, prelungirea perioadei de realizare a studiilor de fundamentare destinate stabilirii detaliilor tehnice şi istorice care stau la baza proiectului de restaurare a fortificaţiilor).

Biserica ”Sfântul Nicolae” din localitatea Breţcu este monument de arhitectură de interes naţional şi face parte din lista monumentelor istorice din România. Integritatea şi valoarea patrimonială a monumentului sunt afectate de starea de degradare a pereţilor şi picturilor murale. De asemenea, imobilul prezintă anumite riscuri din cauza instalaţiei electrice învechite. În anul 2021, Parohia Ortodoxă Breţcu a solicitat Ministerului Culturii finanţarea unui proiect care viza consolidarea şi restaurarea bisericii, însă acesta nu a fost aprobat.

Castelul Huniade din Timişoara se află într-un proces de reabilitare care a debutat în anul 2006 şi nu este finalizat nici până în prezent.

Procesul de consolidare a clădirii de patrimoniu a fost grevat de numeroase blocaje care au dus la tergiversarea finalizării lucrărilor şi la afectarea atât a obiectivelor de patrimoniu din interior, cât şi a edificiului.

Deşi a alocat resurse financiare din fonduri proprii, Consiliul Judeţean Timiş a eşuat în atragerea de fonduri europene pentru lucrările de reabilitare.

Situaţia a împiedicat accesul vizitatorilor în cadrul muzeului găzduit de Castelul Huniade, obiectiv subsumat programului Timişoara Capitală Culturală Europeană 2023.

Castelul Huniade din Timişoara se află într-un proces de reabilitare care a debutat în anul 2006 şi nu este finalizat nici până în prezent.

Procesul de consolidare a clădirii de patrimoniu a fost grevat de numeroase blocaje care au dus la tergiversarea finalizării lucrărilor şi la afectarea atât a obiectivelor de patrimoniu din interior, cât şi a edificiului.

Deşi a alocat resurse financiare din fonduri proprii, Consiliul Judeţean Timiş a eşuat în atragerea de fonduri europene pentru lucrările de reabilitare.

Situaţia a împiedicat accesul vizitatorilor în cadrul muzeului găzduit de Castelul Huniade, obiectiv subsumat programului Timişoara Capitală Culturală Europeană 2023.

Cetatea Noviodunum nu figurează în inventarul centralizat al bunurilor care fac parte din domeniul public al statului, motiv pentru care dreptul de proprietate publică nu poate fi intabulat şi nu poate avea în mod legal un administrator.

Singura soluţie în acest sens constă în promovarea unei Hotărâri de Guvern/proiect de lege (decătre ministerul de resort) privind atestarea dreptului de proprietate publică a statului asupra obiectivelor de patrimoniu, precum şi asupra terenurilor pe care se află acestea.

Ulterior acestor demersuri se pot aloca fonduri (inclusiv europene), pentru cercetare arheologică, restaurare, punere în valoare şi înscriere în patrimoniul mondial UNESCO.

În opinia majorităţii specialiştilor arheologi, Ansamblul rupestru de la Murfatlar conţine prima biserică şi primele chili ale unei mănăstiri de pe teritoriul României – element de referinţă pentru viaţa creştină şi pentru continuitatea populaţiei autohtone din Dobrogea.

Situl a fost inclus, în martie 1991, pe Lista Indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, iar, de atunci, nu au mai fost întreprinse, din păcate, niciun fel de măsuri /acţiuni pentru promovarea obiectivului.

Aşa cum arată în prezent, Ansamblul rupestru nu se mai încadrează în normele aferente de menţinere în această listă din cauza deficienţelor asociate procesului de conservare şi consolidare care au condus la degradarea ireversibilă a complexului.